
Vincenzo Adamo
Cara Zampugna
Dopu vint’anni de malincunie,
Cara zampugna, te tuernu a sunare,
Si t’hai scurdatu e vecchie meludie
Intra stu core mio le pue truvare,
Ti dugnu jatu di’ purmuni mie
Mmu fai li sueni tue ‘ncielu arrivare.
Cuemu chille nuttate senza stille
‘Ntra ‘ruga postiata a li spuntuni
Risunare facie ‘ntra le vinelle
Li sueni chi sfidavanu baruni,
E tuccavanu ‘u core de le belle
Chi vigliavanu arriedi li barcuni.
Mo, a nu barcune chista vuce mia,
Cara zampugna, m’hai d’accumpagnare,
Mu a senta na persuna e si ricrìa
E va’ de cuntentizza a s’affacciare.
E guardandu ‘ncantata intra la via
Pensa: è stu core chi me fa sunnare.
Duve nascivi
Nascivi fra la Sila e lu Mancusu,
fra lu jume Savutu e lu Casale.
Nascivi fra l’usanze de soprusi
e gente cu la mente de Jugale.
Nascivi ‘miensu a l’arvuli urdurusi
e li giardini chi fanu ‘ncantare
; l’agielli cu li canti armuniusi,
llà, me ‘mpararru ad amare e cantare.
Fortuna ‘ngrata! Duvietti partire,
quante corde ‘e stu core appi ‘e spezzare,
unu chi parte è cuemu va murire;
va ‘mpardisu e tornadi a campare.
Lu mundu è grande! Umanità è gentile!
Santa è la terra chi te po ’sfamare,
ma de sta vita mia lu bellu Aprile
cuemu ‘na vota vulerra sunnare.
L’esiliatu
Al poeta Francesco Greco
Chissa è la terra dduve sugnu natu,
Pocu me ‘mporta chillu chi diciti
Si ‘ngratamente m’aviti cacciatu
Vena lu juernu chi vinne pentiti.
Nente vala ssa pompa chi purtati
E tutta s’arruganza chi teniti,
Vue de rapina e farsità campati
E la povera gente l’affrigiti.
Siti a stu munnu sulu mu ‘ngrassati
A dannu de li schiavi chi teniti
Supra li furti de i vuestri antinati
Vacabbundi: De grolia ve pasciti.
Nova Yorka
Chista, chiamata la “Città Gigante”
È lu riciettu de la mala gente,
Cca chine arrubba goda e fa ‘u galante
E chine è onestu nu’ tena mai nente,
Ma la marvaggità de l’autri cunta
E de la sorta se lamenta; e canta.
Vinnaru gente de tutti li punti
Cuemu figli de cani tutti quanti
Ma quandu a puertu sarvi fueru junti
Chi lupu diventaudi e chi brigante.
Sulu l’uemini onesti e li ‘nnucienti
Fueru custritti a fare i mendicanti.
Chistu è lu paradisu de ‘u furfante
Chi u’ da’ cuscienza nè vrigogna sente;
Oje se crida d’essere regnante
E vorra diventare ‘nniputente
Nsina chi nautru piscicane spunta
E cuemu sarda ‘ncuerpu si lu chianta.
E a guardare sta lotta dulente
La gente crida: è cosa ‘ntiressante
Pocu ‘mporta chi vince o chi va a l'untu
Lu perditure è sempre lu spettante.
Ccu mille ‘nganni se gabba la gente
Chi vo ‘ngannare trova lu ‘nnuciente.
Chista è la civirtà chi ccà s’avanta;
La civirtà de u nuevu cuntinente,
Oru e ricchizza sulamente cunta
E tutte le virtù nu’vanu nente.
Cca se fatiga e la vita se stenta
Pe arricchire a chine ne turmenta.
Nu Tale
Fra li ricuerdi de la quatraranza
Cc’era nu tale, de mia canuscenza,
Ch’era lodatu pe ‘la sua gran’ panza,
Ma de cerviellu ne jìadi de senza.
Sordi, se sà, ne teniadi abbastanza,
Scrupoli ‘un teniadi, né cuscienza,
Eradi a capu de ‘na maggiuranza
Chi se suttamintìa ccu riverenza.
Passanu i tiempi, passanu l'usanze,
Ma ‘u male fattu lassa l'evidenza.
Sulu la morte porta l’uguaglianza
E po’ strudire la mala semenza.
Preghiera
Al poeta Eugenio Adamo.
Madonna de la Vuda , Matre Cara,
Nue n’accugliemmo sutta la tua guida,
Tu si la stella chi u core rischiara
E sempre vince chine a tie s’affida.
Scanzane de le pene e de li guai,
De mala gente e de mali vicini,
Chin’è de buenu core tu lu sai,
Gran Matre chi cunsuli i cuntadini.
Chine fa sufferense pe campare
Tu lu pruvidi cu lu tue putire,
A l’arma nostra chi se po ‘ngannare
Mustracce tu la via; fala saglire.
Chine a stu mundu male vodi fare
De li nuestri dintuerni cacciamilu,
Chi vo campare senza fatigare
Tu Vergine Maria, ricoglinnilu.
Rosa e Maju
Cù ste vostre bellizze, Rosa e Maju,
A mie m’aviti misu a nu castiju
Suennu ‘u me piglia, pitittu nu d’aju
A passione mia è mu ve viju.
A la vostra purtata nu ‘nce paru
Teniti li capilli d’oru vivu
E nu vuestru surrisu è cussì caru
Ch’è difficile ‘nviersi mu lu scrivu.
De chissu sguardu vuestru tantu raru
Bella ve priegu nun me fati privu,
Pe sanare ste pene chi ‘mpiettu aju
Veniti a la finestra mu vi viju.
U Cantu d’a miseria
Mandu stu cantu cuemu na jestigna
Chi vena de luntanu e ve sbrigogna
Vue chi campati cuemu la gramigna
E teniti lu core ‘e na carogna.
Vue chi teniti la facce de mpigna
Nu’ teniti russure né vrigogna.
Chine fatiga, soffra, ‘mpigna e spigna
Vue lu scurciati cuemu ‘na milogna.
Vena lu juernu chi a musica ‘ncigna
Quandu ‘a miseria senta la vrigogna,
Quandu se ‘ngrigna e v’ammacca la tigna
E nu ‘nce lassa mancu na carogna.
U partenzaru
Io partu, amure mio, ch’aju de fare?
Si n’hanu misu li spalli a li muri.
Li ricchi nu’ne lassanu campare
Mancu a lu gradu de li servituri.
Na grazia Gesù Cristu m’ha de fare
Mu li viju ‘mpenduti sti signuri.
Lassu la terra dduve sugnu natu,
Lassu figli, mugliera e cose care,
De tutti chissi chi m’hanu angariatu
La nova minn’avissi d’arrivare.
Ma vena l’ura chi sarà pagatu
Tuttu u suffrire ch’hanu fattu fare.
Tu a la furtuna ‘un perdere speranza,
Vaju dduve c’è pane e c’è cuscienza,
Lu mundu è grande e chinu d’abbundanza.
Verrà lu juernu de l’indipendenza,
E chi fatiga avrà pane abbastanza,
Ma pe le jene nu’nce chiù esistenza.
U sfurtunatu
De la sfurtuna fuezi bersagliatu,
Me sugnu vistu pieju ca perdutu;
Li megli amici mie m’hanu ‘ngannatu
E de le pene mie s’hanu ridutu.
Chi muertu me vulia chi ‘ncatinatu,
Ma stu malu disignu ‘u le’ resciutu
Ccu tuttu stu curdoglio c’ho pruvatu
Me sugnu fattu forte e su sagliutu.
Si stu suffrire mio nu de’ cessatu
Ancore nu su’ muertu né avvilutu,
E stu forte mio core ‘un se’ spezzatu
Ca cchiù d’unu ha de vìdere cadutu.