Michele Pane
da
LE POESIE
a cura di
Giuseppe Falcone e Antonio Piromalli
Rubbettino Editore
I TUMBARI
Quand’alle feste venianu i tùmbari
curriamu lesti nue all’affruntare:
(o cari tiempi, tornati cchiù?)
O cchi alligrizza quandu sentiamu
‘ntra li cavuni nue rintronare:
bràbita brùbiti, bràbita brù!
Due vote l’annu venianu i tumbari
alle due feste de lu paise,
(ch’a tantu tiempu nun viju cchiù!)
A San Rafèle ed allu Carminu:
iu tiegnu ancora le ricchie tise
a chillu suonu : bràbita brù!
Li miegli tùmbari eranu chilli
chi a nue venianu de Pittarella,
(tumbarinari fini su llà)
cà miegliu d’illi, mannaja puru,
chi la sonavadi la tarantella?
bràbita brùbiti, bràbita brà!
Quand’arrivavanu dintr’all’Addame
l’aggradiscianu propu li galli
(chi rispundianu chichirichì!)
li piedi a tutti furmiciàvanu
e lli tenianu ‘una l’abballi
e ‘ncuna mamma dicìa ccussì:
«Gioja de màmmata, figliu,‘nun chiangere
sienti li tùmbari : bràbiti, brà!
avanti ‘a gghiesa suni chi sonanu:
bràbita brùbiti, bràbita brà!»
«Si tu nun chiangi, core de mammata,
pue ti cce puortu io ‘vanzi llà:
o quanti gienti cce su ch’abballanu!
bràbita brùbiti, bràbita brà!»
«Stasira, sienti, cce su lli frùguli
e lle carcasse chi fannu : ttrà!
biellu, nun chiangere, sienti li tùmbari
e lla grancascia: bràbita brà!»
Ed accitavadi cumu ppe’ ‘ncantu
lu quatrariellu, nun chiangìa cchiù,
ca chillu suonu potìadi tantu:
bràbita brùbiti, bràbita brù!
***
A tantu tiempu mo’ nun ce vènenu
cchiùdi li tùmbari, sû dissusati ;
(è lu prugressu chi ‘un ci le vo’!...)
moni alle feste vene la musica
e dde li tumbari se sû scordati
tutti i Gambùni, ma io sulu no!
CUNTRATTU
Nun gàrru a fare 'nu grubu a 'na pitta
ca 'u core sbatte mo' ppe' 'na brunetta;
mi s'è 'mpizzàta 'mpiettu e mi l'abbritta
e mi lu scòtta cumu 'na coppètta,
e 'un gàrru a fare 'nu grubu a 'na pitta!
Oi frate, cchi fravetta ch'èdi! Yetta
vampe de l'uocchi, pièju de 'na gatta;
peccatu ch'è cattiva; ma 'na schetta
ppe' lli tratti e llu trùottu nu' ll'apatta;
oi frate, cchi garrietti ha 'sta muletta!
Hadi 'na capillèra niura e fitta
e cchi pumètte belle e cchi pagnotte!
Io la vaju appostandu, ma me sbritta
cumu 'na vurpe, prima de le botte;
io lavaju appostandu, ma me sbritta!
Lu maritu, ppe' jire a Serrastritta
troppu allu spissu, le moriudi spattu;
le lassàu 'nu mulinu e mo' st'affrìtta
l'ha chjusu, cà nun c'è n'ùominu adattu
mu lu 'ntrimòja e sburga lla sajitta.
Brunette', lu facimu nue 'nu pattu?
dùname lu mulinnu a mie 'n'affittu;
sû viecchiu mulinaru adattu e 'sattu
e ogni notte 'nu tùmminu de vittu
t'accìertu curmu: vadi lu cuntrattu?
Haju cantatu a 'nu jurillu affrittu:
azzètta chistu pattu, o mia brunetta,
e àji voglia 'e viscuotti, s'hai pitìttu
MAJU
Maju addurusu, tu chi ‘mbuoschi l’arvuli
de lu culure biellu d’a speranza,
rinvirde ‘u core mio chjnu de trivuli,
fallu sonnare n’atra vota tu!
‘mbolicamillu ccu pampine tènnare,
frische de l’acquazzina –cum’è usanza-
ppe sanare le chiaghe chi lu vruscianu,
ca nulla medecina cce po’ cchiù.
Maju addurusu ‘e menta e dde papaveri,
de sulla, de murtilla e nepitella,
famme tu risbigliare dintra ‘st’anima
tutti l’adduri d’ ‘a mia giuventù;
famme pensare sempre sempre a màmmama,
a chilla cara, santa vecchiarella
chi m’aspetta, suspira, chiange, spàntica,
pperchì se spagna ca nun tuornu cchiù.
Maju addurusu mio, fàmme tu sèntere
‘n’atra vota la notte i vriscignuoli
e lla matina ‘e rindine e lli pàssari
cumu ‘e sentiadi quandu èradi llà;
fàmme videre ancora ‘ntra li ticini
de le piche e dd’ e turture li vuoli,
‘u scrusciu d’e funtane fàmme sèntere
nò llu forte rumure ‘e ‘sta cità.
Fàmme videre ‘u cuozzu d’ ‘a Serràuta
‘n’atra vota, Ritùortu ed Acquanova;
Pùteru, i Cruci, ‘a Vota de lu Jùdice,
Vallùne Vuonu chi sonandu va;
i prati, ccu’ lapriste e ccu vurràjine
dduve lu furisiellu ‘u juornu prova
la zumbettana, appriessu de le piecure,
ed ogni tantu grida ; Gasci, gà!...
Pòrtame, o Maju, l’umbra frisca ‘e l’àuzini
de la bella jumara de Carvune,
duv’illa jìa a curare ‘a tila e a spàndere
le robe (ed iu facìa llu chichibà);
portame de le lavra sue de zuccaru
l’alitu, ‘u fuocu de’ suo’ uocchi niuri;
portame ad illa, ‘ncarne ed ossa, ccà!
TORA
Quandu lu viernu cc’era la vuòra
fridda,o jazzava,
chilla bonanima cara de Tora
pped’ogni jurnu ne visitava.
Venìadi priestu la vecchierella
affezionata,
e ne portavadi ‘na sarcinella
ppe’ ni ‘nde fare nue ‘na vampata.
E certe vote me dicìa: - Caru,
te’ l’ovicelle;
sû puocu, figliuma, cà mo’ scacarû
(le vijad’ecate!) le gallinelle -
Tora passava forsi ccu’ll’anni
la novantina,
ma nun sapíadi cchi ssû malanni,
mai avía provatu ‘na medicina.
‘Icica fòdi de ‘sti cuntuorni
la cchiù pulita
alli sui tiempi: (vòlanu i juorni
bielli d’ ‘a nostra povara vita!)
Er’arriddutta ‘na croccarella
moni ‘ntostata;
restàte l’eranu l’ossa e lla pella
e avìa lla facce tutt’arrappata.
‘Mperò tenìadi illa lu core
sempre gentile;
‘nu core tènnaru tenìadi ancore
cumu ‘nu friscu gigliu d’aprile.
Pàrca la sientu mo’: – Bontrovàti!
Vue cchi facìti?
Vue cumu stati? Vue cumu stati?
‘Stu friddiciellu nu’llu sentìti? –
Nue rispundíamu: Bonavenuta!
lestu, allumàmu:
pperchídi, o Tora, te sî perduta?
mo’ ven’assèttate, ca ne scarfàmu.
E llà, sedut’allu vancariellu
d’ ‘u focularu,
pue me dicìadi: – Figliuma biellu,
ti cce fai prievite? fígliuma caru,
fattícce prievite, cà tu cce mieri
pperchì sì biellu;
nu’ stare a sèntere ss’àutri livrieri,
tu t’hai de fare ‘nu parachiellu,
puru me dici ‘na missicella
quandu pue muoru;
rifríschi l’anima d’ ‘a vecchiarella
ch’è ‘m purgatoriu, duce ristuoru! –
Quandu te minti la suppellizza
arrigamata,
pue piensi a Tora, noni bellizza?
la vecchiarella tandu è orvicata! –
- No, parra d’àutru, oi Tora mia,
a mie perduna;
lassa li prieviti alla sacristia,
‘mpàrame, ‘mpàrame tu ‘na canzuna;
cà pue la cantu io a ‘na quatrara
ccu’ lla catarra,
quandu me fazzu ‘rande: m’è cara
cchiù ‘na furracchia, ca la zimarra.
E ‘un de parrare, nun de parrare
cchiù dde morire,
cà si tu muori cum’àmu ‘e fare?
le rumanzelle chi n’ ‘e sa dire?-
Io le dicíadi, ed illa ‘ntantu
- ccu’ pizzarrisu -
me rispundìadi: – Te vija santu,
‘nu santariellu d’ ‘u Paradisu! –
E me cuntavadi tante passate
de li briganti:
- A Riventinu cce sû le fate…
- diciadi sempre – ‘nd’anu brillanti!-
Ed appoggianduse pue la cunocchia
supra lu sinu,
dicíadi: – Puru cc’èdi ‘na jocca
ch’àdi de uoru ‘nu pulicinu
e gira sempre dintra li faghi,
dduv’è orvicatu
lu cchiù putente riccu dei maghi
ccu’ lli trisuori; cc’è ‘nu ligatu :
ca s’unu ‘a jocca, o lu pulicinu,
pòdi mu ‘ncappa,
chillu trisuaru ch’è a Riventinu,
resta pue ad illu; ma chi l’acchiappa!...-
…………………………………………….
O Tora, o Tora, requimmetèrna
mo’ chi sì morta!
pperchì nun tuorni cchiù quandu ‘mberna?
ti l’hai scordata la nostra porta?
Pperchì nun vieni allu focularu
cumu solìe?
Nue, ad ogni ‘mposta de lu rusaru
chi dice Mamma, pensamu a tie.
E Mamma, Mamma mia bella, dice
ch’ere ‘na santa;
e sempre sempre te benedice
si te ventùma, sempre t’avanta.
Ma tu nun sienti cchiù, cara Tora,
nun sienti ‘u vantu;
nun tuorni quandu mina lla vuòra
e duormi ‘m pace ‘ntr’ ‘u campusantu !
ALLE MUNTAGNE
Ferrigne ed aùte mie muntagne magne,
vue lu sapiti si dicu minzogne,
cà fustivu le mie prime cumpagne
quandu pistuniai vurpi e milogne!
Mieglu gliri ‘ntra cupe de castagne
-o appriessu de li puorci ccu’ le vrogne-
ca stare alla città ‘ntra le magagne,
li cumbiegni, le tigne e lle vrigogne!
Belle muntagne, ve ciercu perdugnu
ppe’ l’abbandugnu forzatu e amarignu!
‘nsignu a mie spise e nun me ‘ngrignu: sugnu
e riestu cugnu de lu vuostru lignu.
‘St’ Urtimi Accuordi io mò ve mandu e dugnu
-‘nsignu d’amure e dde ricuordu ‘mpignu-
custrittu, fuozi ‘ngratu, e mi nd’addugnu
è fele l’abbandugnu mio amarignu.
